Să mă vaccinez, să nu mă vaccinez?

Un lucru trebuie să-l spun din capul locului: nu aș fi crezut niciodată că universul intracelular atât de complex și de fascinant, despre care învățam în primii ani de facultate, va ajunge atât de prezent în spațiul public. Dar iată cum lumea aceea microscopică, cu elemente rupte parcă dintr-un film science-fiction, a invadat cotidianul, iar termeni precum adenovirus, ARN mesager, imunitate umorală sau nanoparticule sunt acum la ordinea zilei.

Și normal. Așa cum efectele pandemiei nu au cruțat pe nimeni, tot așa și vaccinul care ar trebui să marcheze începutul sfârșitului acestei teribile pandemii, vizează pe toată lumea. E probabil ca într-un viitor apropiat fiecare să trebuiască să ia o decizie: dacă vrea sau nu vrea să fie vaccinat. Ținând cont de timpul record în care a fost dezvoltat, preocuparea generală legată de siguranța vaccinului, este mai mult decât legitimă. Tehnologia bazată pe acidul ribonucleic se folosește în premieră și ridică de asemenea unele semne de întrebare. Așadar ce e mit și ce e realitate în toată această poveste? Am încercat în cele ce urmează să ofer unele răspunsuri la întrebările de actualitate, consultând sursele cele mai de încredere care mi-au stat la îndemână.

Ce știm și ce nu știm despre noile vaccinuri anti-Covid?

Un vaccin bun trebuie să îndeplinească două condiții: să fie eficient și să fie sigur. Cu alte cuvinte, cei vaccinați să devină imuni la boala respectivă – în acest caz Covid19 – și să nu apară efecte adverse: alte patologii, reacții violente ale sistemului imunitar etc.

Până astăzi, două vaccinuri au fost aprobate la nivel european: vaccinul Comirnaty, produs de BionTech/Pfizer (aprobat la 22.12.2020) și cel de la compania Moderna (aprobat la 06.01.2021). În ce privește primul criteriu, studiile clinice arată că ambele vaccinuri sunt eficiente, prevenind o infecție la 95%1 și respectiv 94%2 dintre cei vaccinați. Un al treilea vaccin, produs de Oxford/AstraZeneca și introdus de curând în Marea Britanie, a atins performanțe similare, reușind să confere protecție pentru 90%3 dintre probanzi. Din acest punct de vedere, vaccinurile anti-Covid au debutat așadar cu mare succes, fiind mult mai eficiente decât alte vaccinuri, precum cel împotriva gripei sezoniere de exemplu.

Marile discuții se poartă însă în jurul siguranței acestor vaccinuri. Aceleași studii au arătat că vaccinurile menționate mai sus nu au reacții adverse mai frecvente sau mai grave decât oricare alt vaccin obișnuit. Cel puțin pe termen scurt. Simptome precum febră, durere la locul injectării sau oboseală pot apărea, dar au rareori nevoie de tratament și dispar după câteva zile. Însă datele publicate se referă la o perioadă de doar două până la patru luni de la administrarea vaccinului. În momentul de față, nu există informații precise cu privire la eventualele efecte adverse pe termen lung. În mod normal, aprobarea unui vaccin durează mai mulți ani, fiind nevoie de studii clinice succesive pentru a o obține. La vaccinul anti-Covid, o parte din studii s-au desfășurat în paralel, economisind astfel mult timp. Chiar și așa, aceste vaccinuri au doar o aprobare condiționată, urmând ca producătorii să pună la dispoziția autorităților rezultatele pe termen lung, pe măsură ce acestea vor putea fi evaluate.

Un alt subiect de discuție este noua tehnologie pe care se bazează cele două vaccinuri aprobate la ora actuală în Uniunea Europeană. Pe scurt, substanța injectată conține ARN mesager, o copie a unui fragment din codul genetic viral. Acest fragment constituie “instrucțiunea de asamblare” a unei proteine specifică virusului (Spike protein), care nu există la om și în sine este inofensivă. Odată injectat, ARN-ul mesager este preluat de celulele musculare din acel loc, care produc apoi proteina respectivă. Această proteină ajunge la suprafața celulei și este recunoscută ulterior de către sistemul imunitar ca fiind străină. Așa are loc un prim contact al organismului cu proteina virală, iar la o eventuală contaminare cu virusul însuși, corpul este deja pregătit de luptă. S-a optat pentru această variantă din mai multe motive: ARNul mesager este mai simplu, mai ieftin și mai rapid de produs decât proteinele virale în sine4, fiind obținut exclusiv in vitro, în eprubetă. În plus, acest vaccin nu conține material infecțios, iar ARNul mesager se dezintegrează in corp după câteva zile.

Teama cum că vaccinul ar modifica informația genetică a organismului, ADN-ul uman, nu este fundamentată. Cel puțin nu există niciun indiciu că acest lucru ar fi posibil. În primul rând, ARNul mesager nu ajunge în nucleul celular, acolo unde se află ADN-ul, ci rămâne în citozol, unde sunt produse și proteinele umane. Apoi, chiar și dacă ar ajunge în contact cu ADN-ul, ar fi nevoie de o enzimă specială, numită Reverse Transcriptase, pentru ca ARNul să fie transformat în ADN și eventual să poată fi integrat în genom. În mod normal, celulele umane nu dispun de această enzimă, dar ea există la unii viruși, precum HIV sau virusul hepatitei B. Chiar și așa, este foarte improbabil acest proces să aibă loc. În orice caz, în ARNul mesager ajunge în contact doar cu celulele unde a fost injectat și nu cu întregul organism.

Multe îngrijorări și suspiciuni nu au așadar o bază științifică. Dar trebuie spus că există încă unele necunoscute. Mai întâi de toate, este neclar dacă există efecte adverse pe termen lung. Unele studii au arătat că o infecție cu SarsCoV2 poate fi un factor declanșator de boli autoimune5. Formele diverse ale bolii Covid19 s-ar explica prin unele similitudini dintre virus și proteinele umane. Astfel, sistemul imunitar ar ataca nu numai virusul ci și unele proteine proprii. Nu este încă clar dacă vaccinul poate avea urmări asemănătoare. În plus, nu există încă date științifice cu privire la copii, tineri sau femei însărcinate, din acest motiv vaccinul este recomandat deocamdată doar persoanelor peste 16 și respectiv 18 ani. De asemenea, nu e sigur dacă persoanele vaccinate mai pot transmite virusul sau nu. Imunitatea la nivelul mucoasei nasofaringiene nu este stimulată în aceeași măsură6, iar cei vaccinați vor trebui să păstreze măsurile de siguranță la fel ca și până acum.

În loc de concluzie

Dezvoltarea unui vaccin de la zero în mai puțin de un an este fără discuție un miracol al medicinei moderne. Da, mai sunt încă unele aspecte care nu au putut fi încă clarificate pe deplin, dar până acum nu există indicii că ar fi vreun pericol. Iar marele câștig pe care îl aduce vaccinul, nu este că va scăpa lumea de Covid. Covidul va exista și de acum încolo. Însă odată ce persoanele în vârstă și cele predispuse la complicații sunt imune la virus, situația va fi sub control. Restricțiile vor putea fi relaxate, viața își va relua treptat cursul obișnuit. Atunci când secțiile de ATI nu vor mai fi suprasolicitate, lumea va intra iarăși, pas cu pas, pe un făgaș normal. De aceea, cei care au motive întemeiate să se teamă de o infecție cu SarsCov2 vor profita și cel mai mult de pe urma vaccinului. Ei ar trebui să aibă prioritate. Nu atât numărul de cazuri, cât cel al deceselor zilnice trebuie să scadă. Atunci lumea va putea răsufla ușurată.

Există în momentul de față o presiune uriașă la nivel global că vaccinarea să înceapă, chiar și așa, cu limitările și incertitudinile care mai există. Fiindcă ce s-a putut face, s-a făcut, iar de așteptat în actualul status quo încă un an, doi sau chiar mai mult, nu e o soluție. Unele lucruri pur și simplu au nevoie de timp și nu doar de resurse. Iar pe măsură ce campania de vaccinare avansează, timpul va rezolva și semnele de întrebare care încă mai există în legătură cu vaccinul.


1. Polack, F. P., Thomas, S. J., Kitchin, N., … C4591001 Clinical Trial Group (2020). Safety and Efficacy of the BNT162b2 mRNA Covid-19 Vaccine. The New England journal of medicine383(27), 2603–2615. https://doi.org/10.1056/NEJMoa2034577

2. Baden, L. R., El Sahly, H. M., Essink, B., … COVE Study Group (2020). Efficacy and Safety of the mRNA-1273 SARS-CoV-2 Vaccine. The New England journal of medicine, NEJMoa2035389. Advance online publication. https://doi.org/10.1056/NEJMoa2035389

3. Voysey, M., Clemens, S., Madhi, S. A., … Oxford COVID Vaccine Trial Group (2021). Safety and efficacy of the ChAdOx1 nCoV-19 vaccine (AZD1222) against SARS-CoV-2: an interim analysis of four randomised controlled trials in Brazil, South Africa, and the UK. Lancet (London, England)397(10269), 99–111. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(20)32661-1

4. Pardi, N., Hogan, M. J., Porter, F. W., & Weissman, D. (2018). mRNA vaccines – a new era in vaccinology. Nature reviews. Drug discovery17(4), 261–279. https://doi.org/10.1038/nrd.2017.243

5. Ehrenfeld, M., Tincani, A., Andreoli, L., Cattalini, M., Greenbaum, A., Kanduc, D., Alijotas-Reig, J., Zinserling, V., Semenova, N., Amital, H., & Shoenfeld, Y. (2020). Covid-19 and autoimmunity. Autoimmunity reviews19(8), 102597. https://doi.org/10.1016/j.autrev.2020.102597

6. Krammer F. (2020). SARS-CoV-2 vaccines in development. Nature586(7830), 516–527. https://doi.org/10.1038/s41586-020-2798-3

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s