Chemarea oricărui medic

O recenzie la Citadela de A. J. Cronin

Unul dintre medicii mai în vârstă, de școală veche, cu care am avut șansa să stau de vorbă, mi-a povestit odată despre anii de studenție. Ascultându-l fascinat, mi-a rămas în minte o idee pe care doctorul acesta o auzise la profesorul lui de etică medicală. Anume că dincolo de știința pe care se bazează, medicina este o misiune socială. Dacă multe lucruri au evoluat între timp în medicină, acest adevăr este valabil astăzi la fel cum era și în anii ´80. Și chiar în anii ´30, când scriitorul scoțian A. J. Cronin, el însuși medic, publica unul dintre cele mai de succes romane ale sale: Citadela.

De fapt, cartea a avut un succes atât de răsunător, încât a declanșat o dezbatere la nivel național în Regatul Unit privind înființarea unui sistem public de sănătate. Se pare chiar că a contribuit la venirea la putere după război a laburiștilor, cei care, bazandu-se în mare parte pe ideile formulate de Cronin în Citadela, aveau să lanseze în 1948 serviciul național de sănătate britanic, NHS-ul, așa cum se cunoaște până astăzi. Cum a reușit așadar romanul lui Cronin să revoluționeze sistemul de sănătate al uneia dintre cele mai avansate națiuni de pe glob? Și mai mult: există lucruri pe care, încă astăzi, lumea medicală le-ar mai avea de învățat din povestea doctorului Manson?

Proaspăt absolvent al facultății de medicină, Andrew Manson e nevoit să se angajeze ca asistent al unui medic de țară în munții din Țara Galilor, pentru a-și putea achita împrumutul de studii. Dar aici îl izbește o realitate dură: pe lângă condițiile mizerabile și dotările cvasi-inexistente, el se vede prizonierul unui sistem viciat și prost organizat. Aici fiecare medic se descurcă pe cont propriu, iar lipsa de profesionalism și improvizația sunt la ordinea zilei. Într-un astfel de mediu, medicina practicată după metode științifice pare imposibilă și sănătatea pacienților cade adesea pradă incompetenței și lăcomiei colegilor lui de breaslă. Plin de entuziasm tineresc, Manson nu se dă bătut: deși lipsit de experiență și de îndrumare, el e hotărât să ia cu asalt această citadelă a corupției și ignoranței.

„Nu există spital, nu există ambulanţe, nu există raze X, nu există nimic. Dacă vrei să operezi, trebuie să foloseşti masa de bucătărie şi după aceea te speli în ligheanul de vase. Instalaţiile sanitare sunt sub orice critică. În verile secetoase, copiii mor ca muştele de holeră infantilă.”

A. J. Cronin. Citadela

Și nu e singur: curând o cunoaște pe Christine, cea care, inteligentă și matură, cu o înaltă ținută morală, îi va deveni soție și va determina de acum încolo viața și fericirea lui pe plan personal. Însoțindu-l pe drumul vieții, ea-i va fi pe rând sfetnic de taină, sprijin în clipele dificile, dar și ajutor în laborator sau asistentă la cabinet. Dar mai mult decât atât, îi va aminti mereu că o muncă cinstită și un cămin liniștit sunt mai de preț decât orice bogăție.

Nu va fi ușor. Dar dedicându-se muncii lui, Andrew reușește să-și câștige o reputație strălucită în rândul pacienților. Nu are mulți prieteni, dar cu ajutorul lor și al Christinei, cariera lui începe să ia avânt: mai întâi câștigă prin concurs un post într-un orășel galez. Apoi, muncind pe brânci, obține o calificare suplimentară și chiar un titlu academic.

Dar acestea nu îi aduc nici recunoașterea, nici beneficiile materiale pe care le merită. Dimpotrivă, invidiat și dușmănit, doctorul Manson e nevoit să-și îndrepte pașii spre Londra. Și nici aici norocul nu-i surâde. Angajându-se e mai întâi la o instituție de stat, nu are de-a face decât cu oameni meschini și limitați, care își arogă meritele muncii lui. Cu ultimele resurse financiare, el preia cabinetul unui medic londonez. Dar pacienții sunt puțini și, fără relații în marele oraș, Andrew se descurcă greu.

Atunci se produce declicul: sătul de umilințe și de lipsuri, el caută o ieșire cu orice preț. Printr-un fost coleg de facultate, Manson e inițiat în cercurile mai înalte ale societății, unde medicina e mai mult o afacere, iar mulți dintre doctori, niște șarlatani. În acest anturaj, operațiile inutile sunt standard, iar injecțiile cu ,,apă chioară”, o normalitate. Dar Andrew e orbit de dorința de îmbogățire și urmărește doar câștigul. Iar cea care are cel mai mult de suferit, e Christine. Pe măsură ce situația lor materială înflorește, relația dintre ei se deteriorează. Andrew ajunge să aibă un cabinet privat într-unul din cartierele selecte ale Londrei, dar bucuria vieții de familie dispare încet-încet, iar ea încearcă din răsputeri să-l trezească din împietrirea ce l-a cuprins. În zadar.

„— Nu glumi cu asta, iubitule. Înainte nu vorbeai aşa. Nu vezi – nu-ţi dai seama că eşti pe cale să cazi chiar victima sistemului pe care îl combăteai, să te vezi în situaţia de care îţi era atât de silă? Pe chipu-i îndurerat se citea o profundă emoţie. Nu-ţi mai aminteşti cum vorbeai despre viaţă? Spuneai că este un atac împotriva necunoscutului, un asalt spre înălţimi… ca şi cum ar trebui să cucereşti o fortăreaţă pe care n-o vezi, dar despre care ştii că este acolo pe culme…”

A. J. Cronin. Citadela

În cele din urmă, o serie de evenimente dramatice îl fac pe Andrew să-și dea seama că e pe o cale greșită. Dar e prea târziu. Egoismul și compromisurile făcute îl vor costa scump.

Dincolo de întâmplările înfățișate cat se poate de veridic și de captivant, mesajul cărții e fără echivoc: un medic nu trebuie să urmărească în primul rând câștigul financiar. Medicii nu au clienți, ci pacienți. Infectată de interese pecuniare, medicina își pierde caracterul nobil și face din cei ce o practică doar niște prestatori de servicii. Aceasta este lecția pe care Andrew o are de învățat: să pună binele pacientului pe primul loc și să nu se vândă pentru bani. Cronin ridică ștacheta cât se poate de sus: medicina e o știință practică în slujba celui bolnav, iar medicii ar trebui să se dedice cu totul acestui ideal.

Și are dreptate: abia o astfel de medicină s-ar ridica la înălțimea chemării ei. Fiindcă Citadela nu e doar un bildungsroman în care doctorul Manson devine la final mai conștient și mai fidel valorilor lui. Romanul lui Cronin înfățișează în modul cel mai convingător acel caracter al medicinei pe care îl precizam la început: de misiune socială. E o întreagă pledoarie pentru o medicină așa cum ar trebui să fie: curată și cinstită.

„— Poate. Dar voi încerca să nu mă mai gândesc numai la bani, numai la succesul material. Nu prin asta se cunoaşte valoarea unui bun doctor. Când un doctor câştigă cinci mii de livre pe an, să ştii că nu e om cu mintea sănătoasă. Şi de ce – de ce să încerce să câştige bani, pe spinarea omenirii care suferă?”

A. J. Cronin. Citadela

Tot la început aminteam impactul politic pe care Citadela l-a avut în anii ‘30 în Marea Britanie. Acesta se datorează și unor critici concrete, dar și sugestii, pe care Cronin le adresează în cartea lui, sistemului medical de atunci. Spre exemplu, el propune cursuri obligatorii pentru medici după terminarea facultății. Sau accentuează medicina bazată pe rezultate științifice la zi. Multe dintre acestea există în zilele noastre: medicii trebuie să participe la cursuri EMC (educație medicală continuă) și tratamentele se bazează pe conceptul de evidence based medicine. Astăzi aparatura necesară există aproape peste tot și de mult nu se mai operează pe masa din bucătărie. Dar oare a învățat medicina lecția doctorului Manson?

One thought on “Chemarea oricărui medic

  1. O recenzie interesantă, cu ramificații sociale până în zilele noastre. Mi-a trezit dorința de a reciti cartea, ceea ce înseamnă că textul și-a atins unul dintre scopuri.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s